Mihai Niculescu, ziaristul de la Cancan pentru care violul homosexualilor este pardonabil

Tudor Mărculescu este un cetăţean român care vrea să dea statul român în judecată pentru faptul că pe perioada detenţiei sale a fost violat de 13 deţinuţi, primii trei molestându-l chiar în arestul Poliţiei Constanţa. Suma pe care acesta o va revendica de la Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi de la Poliţia Română este de 50.000 Euro. Măgăria celor de la Cancan este cu atât mai mare cu cât se încearcă deturnarea opiniei publice de la abuzul organelor de poliţiei (sau mai bine zis de la nepăsarea acestora) printr-o evidentă discriminare, punându-se în primul rând accentul pe faptul că Mărculescu este homosexual: "Un fost condamnat gay cere 50.000 de euro despagubiri de la statul roman, dupa ce a fost violat, de 13 colegi de celula, in arestul Politiei Constanta si in mai multe penitenciare din tara." Un ziarist adevărat ar fi avut grijă să nu transforme un caz de încălcare al drepturilor omului într-un fapt divers, tendenţios şi de bâlci, cu atât mai mult cu cât capul de acuzare al lui Mărculescu nu avea nimic în comun cu homosexualitatea: "Tanarul a ajuns dupa gratii si a ispasit o pedeapsa de un an si jumatate, fiindca a incercat sa smulga poseta unei femei, in Mamaia."

Modul ridicol în care reacţionează cititorii CACAN la această ştire este rezultatul la care contribuie clemenţa acestei publicaţii. Am citit comentarii dintre cele mai cretine: pai e gay si a fost violat!?!? cred ca i-a placut si abia acum i-a venit ideea cu procesul, poponaru asta ia provocat sau gunoiul asta deabia astepta sa-l calareasca aia ! acuma mai vrea si bani .... Aşadar cei de la Cancan încearcă crearea unui curent de opinie potrivit căruia un homosexual violat nu ar beneficia de aceleaşi drepturi ca şi un heterosexual violat.

Prin urmare Tudor Mărculescu fără să primească dreptul la replică ajunge să se exprime în josul comentariilor, scoţând totodată la iveală un detaliu cel puţin ciudat: informaţiile au ajuns pe mâna "ziaristului" Mihai Niculescu de la Cancan din interiorul sistemului şi nu de la Tudor Mărculescu.

Iată dreptul său la replică:

"Urmare a articolului publicat de revista can can care mi-a solicitat sa imi exprim parerea privitor la subiectul articolului ma simt nevoit sa fac urmatoarele precizari: - nu am intentionat sa fac public acest caz si nici nu simt nevoia sa mediatizez, fata de acest articol am doar resentimente, dat fiind vorba ca precizarile facute in articol sunt de materia vietii private, si mai mult decat atat sunt confidentiale prin hotarare judecatoreasca - intentionez ca in viitoru foarte apropriat sa depun plangere la CNCD privitor la materialul in sine si la comentariile cu iz discriminatoriu, precizez ca desi can can nu isi asuma responsabilitatea vizavi de comentariile unor persoane din societatea civila totusi raspunde pentru prezentarea acestora pe spatiul virtual , sub acest aspect, pun in vedere ziarului sa ia atitudine si sa blocheze spatiul destinat articolului de fata. Cred ca acest lucru ar insemna o indreptare minima a raului produs.Arat in continuare ca nu ma sfiiesc sa recurg la toate caile legale in vigoare pentru a demonstra lipsa de fair-play de care da dovada publicatia, in premisa in care conducerea publicatiei nu intelege sa renunte la acest articol ma simt nevoit sa atac in instanta aceasta atitudine a publicatiei. Nu cred ca este permis cuiva sa judeca sau sa isi exprime parerea despre viata personala a cuiva.Este adevarat ca am refuzat atat publicarea articolului cat si sa dau un interviu ,fiindca in Romania nu sunt oamenii care sa poata intelege asemenea lucruri, in plus daca vroiam o opinie publica faceam cunoscut cazul inca de la inceput.Nu am putut ramane indiferent la aceasta situatie de fapt."

Concluzia ar fi că, după cum ameninţa şi Dani Oţil, a venit vremea ca acest ziar de scandal să fie dt în judecată şi să se traseze în sfârşit anumite drepturi ale cetăţeanului, care, se pare că nu vor putea fi obţinute decât prin procese de calibru. Aproape 19 ani s-a tot vorbit despre libertatea presei câştigată în urma revoluţiei. Părerea mea este că deja există ziare care au ajuns să pună în pericol dreptul fiecăruia la intimitate, beneficiind de mult prea multă libertate. Sper ca atât Dani Oţil cât şi Tudor Mărculescu să lupte până la capăt şi să nu fie şi ei între timp copleşiţi de blazare şi scârbă, sentimente la zi şi din păcate la dispoziţia tuturor, fără discriminare. Cât despre Mihai Niculescu, autorul articolului, nici un fel de părere de rău. Dacă până la urmă va ajunge în detenţie sigur un coleg de branşă va avea grijă să scrie un articol în care să specifice că deşi a fost violat, Niculescu era heterosexual convins.